Miss Brooke-nak az a fajta szépsége volt, amelyet úgy tűnik, megkönnyebbült a rossz öltözködés.		Domnișoara Brooke avea genul acela de frumusețe care pare să fie pusă în ușurare de rochia săracă.
Keze és csuklója olyan finom volt, hogy nem kevésbé csupasz ujjakat tudott viselni, mint amilyenben a Boldogságos Szűz az olasz festők előtt jelent meg; és úgy tűnt, profilja, termete és tartása egyre nagyobb méltóságot nyert egyszerű ruháitól, amelyek a tartományi divat mellett a Bibliából vagy valamelyik idősebb költőnkből származó remek idézet hatását kölcsönözték neki, a mai újság egyik bekezdésében.		Mâna și încheietura ei erau atât de fin formate încât putea purta mâneci nu mai puțin goale decât cele în care Sfânta Fecioară le-a apărut pictorilor italieni; iar profilul ei, precum și statura și purtarea ei păreau să câștige cu atât mai multă demnitate din hainele ei simple, care, pe lângă moda provincială, îi dădeau impresionantul unui citat frumos din Biblie, sau de la unul dintre poeții noștri mai în vârstă, într-un paragraf din ziarul de azi.
Általában rendkívül okosnak mondták róla, de azzal a kiegészítéssel, hogy a nővérének, Celiának józan esze volt.		De obicei, se spunea despre ea ca fiind remarcabil de inteligentă, dar cu adăugarea că sora ei Celia avea mai mult bun-simț.
Mindazonáltal Celia alig viselt több paszományt; és csak a közeli szemlélők számára volt látható, hogy a ruhája különbözött a nővéréétől, és elrendezésében némi kacérság volt; Mert Miss Brooke egyszerű öltözködése vegyes körülményeknek köszönhető, amelyek többségében a nővére osztozott.		Cu toate acestea, Celia a purtat abia mai multe ornamente; și doar pentru observatorii apropiați rochia ei diferă de cea a surorii ei și avea o nuanță de cochetărie în aranjamentele ei; căci îmbrăcămintea simplă a domnișoarei Brooke se datora unor condiții mixte, în cele mai multe dintre ele și sora ei.
A hölgyek büszkesége is köze volt ehhez: a Brooke-i kapcsolatok, bár nem éppen arisztokratikusak, kétségtelenül „jók” voltak: ha egy-két nemzedékig visszafelé kérdezősködne, nem találna udvarmérő vagy csomagkötő elődöket— bármi, ami alacsonyabb, mint egy admirális vagy egy pap; és volt még egy puritán úriembernek kiismerhető őse is, aki Cromwell alatt szolgált, de később alkalmazkodott, és egy tekintélyes családi birtok birtokosaként sikerült kijönnie minden politikai bajból.		Mândria de a fi doamne a avut ceva de-a face cu asta: legăturile cu Brooke, deși nu tocmai aristocratice, erau fără îndoială „bune”: dacă ai întreba înapoi timp de o generație sau două, nu ai găsi niciun strămoș care să măsoare o curte sau să leagă pachete— orice mai jos decât un amiral sau un duhovnic; și a existat chiar și un strămoș care se putea distinge ca un domn puritan care a slujit sub Cromwell, dar ulterior s-a conformat și a reușit să iasă din toate necazurile politice ca proprietar al unei moșii respectabile de familie.
Az ilyen származású, csendes vidéki házban élő, szalonnál alig nagyobb falusi gyülekezetbe járó, fiatal nők természetesen a huncutságot a döglányok ambíciójának tekintették.		Femeile tinere de o astfel de naștere, care locuiau într-o casă de țară liniștită și frecventau o biserică din sat cu puțin mai mare decât un salon, considerau în mod firesc frippery ca ambiția unei fiice de vânătoare.
Aztán jól nevelt gazdaság volt, amelyek akkoriban az öltözködésben mutatkoztak meg az első tételként, amelyből le kellett vonni, amikor bármilyen árrés szükséges volt a rangot jellemzőbb kiadásokhoz.		Apoi a fost o economie bine cultivată, care în acele vremuri făceau să arate în îmbrăcăminte primul articol din care trebuia dedus, când se cerea orice marjă pentru cheltuieli mai distinctive de rang.
Az ilyen okok elegendőek lettek volna a sima öltözködés magyarázatához, egészen eltekintve a vallásos érzéstől; de Miss Brooke esetében egyedül a vallás határozta volna meg; Celia pedig enyhén belenyugodott nővére minden érzésébe, csak átitatta bennük azt a józan észt, amely képes elfogadni a fontos tanokat minden különc izgatottság nélkül.		Astfel de motive ar fi fost suficiente pentru a explica îmbrăcămintea simplă, cu totul în afară de sentimentul religios; dar în cazul domnişoarei Brooke, numai religia ar fi determinat-o; iar Celia a acceptat ușor toate sentimentele surorii ei, infuzându-le doar cu acel bun-simț care este capabil să accepte doctrine importante fără nicio agitație excentrică.
Dorothea fejből tudott Pascal Pensees és Jeremy Taylor számos passzusát; és számára a kereszténység fényében látott emberiség sorsa a női divat gondjait Bedlam foglalkozásává tette.		Dorothea știa pe de rost multe pasaje din Pensees lui Pascal și Jeremy Taylor; iar pentru ea destinele omenirii, văzute de lumina creștinismului, făceau ca preocupările modei feminine să pară o ocupație pentru Bedlam.
Nem tudta megbékíteni az örökkévaló következményekkel járó lelki élet szorongásait, élénk érdeklődéssel a gimp és a drapéria mesterséges kiemelkedései iránt.		Ea nu a putut să împace anxietățile unei vieți spirituale care implică consecințe eterne, cu un mare interes pentru gimp și proeminențe artificiale ale draperiilor.
Elméje elméleti volt, és természeténél fogva vágyott valami magasztos világfelfogás után, amely őszintén szólva magában foglalhatja Tipton plébániáját és saját magatartási szabályait ott; szerelmes volt az intenzitásba és a nagyszerűségbe, és elhamarkodottan átölelte mindazt, amiről úgy tűnt, hogy megvannak ezek a szempontjai; valószínűleg mártíromságra törekszik, visszavonul, majd végül is mártíromságot von maga után egy olyan negyedben, ahol nem kereste.		Mintea ei era teoretică și tânjea, prin natura sa, după o concepție înaltă a lumii care ar putea include, sincer, parohia Tipton și propria ei regulă de conduită acolo; era îndrăgostită de intensitate și măreție și imbratisa cu pripire tot ceea ce i se părea că are acele aspecte; probabil să caute martiriul, să facă retractări și apoi să facă martiriul până la urmă într-un cartier în care ea nu-l căutase.
A férjhez menő lány jellemének ilyen elemei minden bizonnyal hajlamosak voltak megzavarni a sorsát, és megakadályozni, hogy a szokások szerint, a jó megjelenés, a hiúság és a pusztán kutyaszeretet alapján döntsenek.		Cu siguranță, astfel de elemente din caracterul unei fete care se căsătorește aveau tendința de a interfera cu soarta ei și de a împiedica să fie hotărâtă conform obiceiului, prin aspectul frumos, vanitatea și doar afecțiunea canină.
Mindezzel együtt ő, a nővérek idősebbje még nem volt húsz éves, és mindketten iskolázottak voltak, hiszen körülbelül tizenkét évesek voltak, és elvesztették szüleiket,Alig egy éve, hogy Tipton Grange-be költöztek a nagybátyjukhoz, egy közel hatvan éves férfihoz, aki belenyugodott, különböző vélemények és bizonytalan szavazatok voltak.		Cu toate acestea, ea, mai mare a surorilor, nu avea încă douăzeci de ani și amândoi fuseseră educați, de când aveau vreo doisprezece ani și își pierduseră părinții, pe planuri în același timp înguste și promiscue, mai întâi într-o familie engleză, și apoi într-o familie elvețiană la Lausanne, unchiul lor burlac și tutorele încercând în acest fel să remedieze dezavantajele stării lor de orfan.
Fiatalabb éveiben utazott, és a megyének ezen a részén tartották fogva, mert túlságosan zaklatott gondolkodásmódot kapott.		Nu trecuse aproape un an de când veniseră să locuiască la Tipton Grange cu unchiul lor, un bărbat de aproape şaizeci de ani, cu un temperament îngăduitor, cu opinii diverse şi cu vot nesigur.
Mr.		Călătorise în tinerețe și a fost considerat că în această parte a județului a contractat un obicei prea răvășit.
Brooke következtetéseit olyan nehéz volt megjósolni, mint az időjárást: csak annyit lehetett kijelenteni, hogy jóindulatú szándékkal cselekszik, és a lehető legkevesebb pénzt fog költeni ezek végrehajtására.		Concluziile domnului Brooke erau la fel de greu de prezis ca vremea: se putea spune numai că va acționa cu intenții binevoitoare și că va cheltui cât mai puțini bani pentru a le duce la îndeplinire.
A leginkább ragadósan határozatlan elmék számára a megszokás kemény szemcséit zárják magukba; és egy férfit lazának láttak a saját érdekeivel kapcsolatban, kivéve a tubákos dobozát, amivel kapcsolatban éber, gyanakvó és kapzsi volt.		Pentru mințile cele mai lipicioase nedefinite înconjoară niște grăunte dure de obicei; și un om a fost văzut lasat în ceea ce privește toate propriile interese, cu excepția reținerii cutiei de tuns, în privința căreia era vigilent, suspicios și lacom de ambreiaj.
Mr.		În domnul Brooke, tulpina ereditară a energiei puritane era în mod clar în suspensie; dar la nepoata lui Dorothea strălucea deopotrivă prin defecte și virtuți, transformându-se uneori în nerăbdare față de vorbirea unchiului ei sau de felul lui de a „lasa lucrurile să fie” pe moșia lui și făcând-o să tânjească cu atât mai mult pentru timpul când avea să împlinească vârsta și să stăpânească ceva bani pentru scheme generoase.
Brooke-ban a puritán energia örökletes törzse nyilvánvalóan felfüggesztésre került; de az unokahúgában, Dorotheában egyaránt izzott a hibák és az erények, néha türelmetlenséggé változott nagybátyja beszédével vagy azzal a módszerével szemben, ahogyan „elengedte a dolgokat” a birtokán, és még jobban vágyott arra az időre, amikor nagykorú lesz.		Era privită ca o moștenitoare; pentru că nu numai că surorile aveau șapte sute pe an fiecare de la părinții lor, dar dacă Dorothea s-ar căsători și ar avea un fiu, acel fiu ar moșteni moșia domnului Brooke, în valoare de aproximativ trei mii pe an – o închiriere care părea o bogăție pentru provincial familii, încă discutând despre conduita târzie a domnului Peel în chestiunea catolică, nevinovat de viitoarele câmpuri de aur și de acea minunată plutocrație care a înălțat atât de nobil nevoile vieții gentile.
és rendelkezzen némi pénzzel a nagylelkű tervekhez.		Și cum să nu se căsătorească Dorothea? — o fată atât de frumoasă și cu asemenea perspective? Nimic nu putea împiedica asta decât dragostea ei pentru extreme și insistența ei de a reglementa viața conform noțiunilor care ar putea face ca un bărbat precaut să ezite înainte de a-i face o ofertă sau chiar ar putea-o determina în cele din urmă să refuze toate ofertele.
Örökösnőnek tekintették; mert nemcsak a nővérek évente hétszázat kaptak a szüleiktől, hanem ha Dorothea férjhez megy, és fia születik, az a fiú örökölné Mr.		O domnișoară cu oarecare naștere și avere, care a îngenuncheat brusc pe o podea de cărămidă lângă un muncitor bolnav și s-a rugat cu ardoare de parcă s-ar fi crezut că trăiește pe vremea Apostolilor — care avea capricii ciudate de a postă ca un papist, și de a sta noaptea să citească cărți teologice vechi! O astfel de soție s-ar putea să te trezească într-o dimineață bună cu o nouă schemă de aplicare a veniturilor ei, care ar interfera cu economia politică și ținerea cailor de șa: un om s-ar gândi în mod natural de două ori înainte de a se risca într-o astfel de părtășie.
Brooke birtokát, amely feltehetően évi háromezer értékű – ez a bérleti díj a tartományiak számára gazdagnak tűnt.		Femeile erau de așteptat să aibă opinii slabe; dar marea garanție a societății și a vieții domestice a fost aceea că opiniile nu se acționează.
családok, akik még mindig megvitatják Peel úr késői magatartását a katolikus kérdésben, ártatlan a jövő aranymezőiben, és abban a csodálatos plutokráciában, amely oly nemesen felemelte az előkelő élet szükségleteit.		Oamenii sănătoși făceau ce făceau vecinii lor, astfel încât dacă vreun nebun ar fi în libertate, cineva ar putea să-i cunoască și să-i evite.
És hogy ne menjen férjhez Dorothea? – egy olyan jóképű lányhoz, akinek ilyen kilátásai vannak? Semmi sem akadályozhatta meg, csak a szélsőségek iránti szeretete, és ragaszkodása ahhoz, hogy az életet olyan elképzelések szerint szabályozza, amelyek egy óvatos férfit habozásra késztethetnek, mielőtt ajánlatot tenne neki, vagy akár arra késztetheti, hogy végül minden ajánlatot visszautasítson.		Opinia rurală despre noile domnișoare, chiar și în rândul căsuțelor, era în general în favoarea Celiei, ca fiind atât de amabilă și de inocentă, în timp ce ochii mari ai domnișoarei Brooke păreau, la fel ca religia ei, prea neobișnuiți și izbitori.
Valami születésű, vagyonos fiatal hölgy, aki hirtelen letérdelt egy téglapadlóra egy beteg munkás mellé, és buzgón imádkozott, mintha az apostolok idejében élne – akinek különös szeszélyei voltak a böjtölésre, mint egy pápistának.		Biata Dorothea! în comparație cu ea, Celia cu aspect nevinovat era știatoare și înțeleaptă lumească; cu atât mai subtilă este o minte umană decât țesuturile exterioare care fac pentru ea un fel de blazon sau cadran de ceas.
és az éjszakai felülés régi teológiai könyveket olvasni! Egy ilyen feleség ébreszthet téged egy szép reggelen a jövedelme felhasználásának új rendszerével, amely megzavarná a politikai gazdaságtan és a nyereglovak tartását: az ember természetesen kétszer is meggondolná, mielőtt kockára tenné magát egy ilyen közösségben.		Cu toate acestea, cei care s-au apropiat de Dorothea, deși aveau prejudecăți față de ea din cauza acestei auzite alarmante, au constatat că ea avea un farmec inexplicabil de împacat cu el.
A nőktől gyenge véleményt vártak el; de a társadalom és a családi élet nagy biztosítéka az volt, hogy a véleményekre nem tettek szert.		Majoritatea bărbaților o credeau vrăjitoare când era călare.
Az épeszű emberek azt tették, amit a szomszédaik, hogy ha valamelyik őrült szabadlábon van, megismerje és elkerülje őket.		Îi plăcea aerul curat și diferitele aspecte ale țării și, când ochii și obrajii îi străluceau de plăcere amestecată, arăta foarte puțin ca o devotă.
A vidéki vélemények az új fiatal hölgyekről, még a nyaralók körében is, általában Celia mellett szóltak, mivel olyan kedves és ártatlan külsejű volt, miközben Miss Brooke nagy szemei ​​túlságosan szokatlannak és feltűnőnek tűntek, akárcsak a vallása.		Călăria era o îngăduință pe care și-a permis-o în ciuda scrupulelor conștiincioase; simțea că se bucură de el într-un mod senzual păgân și aștepta mereu cu nerăbdare să renunțe la el.
Szegény Dorothea! hozzá képest az ártatlannak tűnő Celia tájékozott és világi bölcs volt; sokkal finomabb az emberi elme, mint a külső szövetek, amelyek egyfajta ékszert vagy óralappal alkotnak.		Era deschisă, înflăcărată și deloc auto-admirabilă; într-adevăr, era frumos să vezi cum imaginația ei o împodobește pe sora ei Celia cu atracții cu totul superioare ale ei și, dacă vreun domn părea să vină la Grange din alt motiv decât acela de a-l vedea pe domnul Brooke, ea a concluzionat că trebuie să fie îndrăgostit de Celia: Sir James Chettam, de exemplu, pe care îl considera constant din punctul de vedere al Celiei, dezbătând în interior dacă ar fi bine ca Celia să-l accepte.
Mégis, akik felkeresték Dorotheát, noha e riasztó szóbeszéd miatt előítéletesek voltak vele szemben, úgy találták, hogy van egy olyan varázsa, amely megmagyarázhatatlanul összeegyeztethetetlen vele.		Faptul că ar trebui să fie privit ca pe un pretendent al ei însăși i-ar fi părut o irelevanță ridicolă.
A legtöbb férfi azt hitte, hogy megbabonázott, amikor lóháton ült.		Dorothea, cu toată nerăbdarea ei de a cunoaște adevărurile vieții, a păstrat idei foarte copilărești despre căsătorie.
Imádta a friss levegőt és az ország különböző aspektusait, és amikor szemei ​​és arcai vegyes élvezettől ragyogtak, nagyon kevéssé hasonlított egy bhaktához.		Era sigură că l-ar fi acceptat pe judiciosul Hooker, dacă s-ar fi născut la timp pentru a-l salva de acea nenorocită greșeală pe care a făcut-o în căsătorie; sau John Milton când i se aprinsese orbirea; sau oricare dintre ceilalți oameni mari ale căror obiceiuri ciudate ar fi fost o evlavie glorioasă să le suporte; dar un baronet frumos și amabil, care a spus „Exact” la remarcile ei chiar și atunci când și-a exprimat incertitudinea, — cum ar putea el să o afecteze ca iubită? Căsătoria cu adevărat încântătoare trebuie să fie aceea în care soțul tău a fost un fel de tată și te-ar putea învăța chiar și ebraica, dacă vrei.
A lovaglás olyan kényeztetés volt, amelyet lelkiismereti kételyei ellenére is megengedett magának; érezte, hogy pogány érzéki módon élvezi, és mindig alig várta, hogy lemondjon róla.		Aceste particularități ale caracterului Dorotheei l-au făcut pe domnul Brooke să fie învinuit cu atât mai mult în familiile vecine că nu și-a asigurat o doamnă de vârstă mijlocie ca ghid și însoțitor pentru nepoatele sale.
Nyitott volt, lelkes, és a legkevésbé sem önimádó; valóban szép volt látni, hogy képzelete hogyan díszíti fel nővérét, Celiát olyan látványosságokkal, amelyek teljesen felülmúlják az övét, és ha úgy tűnt, hogy valamelyik úriember más indíttatásból érkezett a Grange-be, nem abból, hogy meglátta Mr.		Dar el însuși se temea atât de mult de genul de femeie superioară care ar putea fi disponibilă pentru o astfel de poziție, încât s-a lăsat descurajat de obiecțiile Dorotheei și, în acest caz, a fost suficient de curajos să sfideze lumea - adică, doamna.
Brooke-ot, arra a következtetésre jutott, hogy biztosan szerelmes Celiába: például Sir James Chettam, akit folyamatosan Celia szemszögéből fontolgat, legbelül azon tanakodott, hogy jó lenne-e, ha Celia elfogadná őt.		Cadwallader, soția rectorului și micul grup de nobili cu care a vizitat în colțul de nord-est al Loamshire.
Nevetséges irrelevánsnak tűnt volna számára, hogy a férfit önmaga udvarlójának tekintsék.		Așa că domnișoara Brooke a prezidat în casa unchiului ei și nu i-a displăcut deloc noua ei autoritate, cu omagiul care îi aparținea.
Dorothea minden vágyával, hogy megismerje az élet igazságait, megőrizte nagyon gyermeki elképzeléseit a házasságról.		Sir James Chettam urma să ia masa azi la Grange cu un alt domn pe care fetele nu-l văzuseră niciodată și despre care Dorothea simțea o așteptare veneratoare.
Biztos volt benne, hogy elfogadta volna a megfontolt Hookert, ha időben megszületett volna, hogy megmentse őt attól a nyomorult hibától, amelyet a házasság során elkövetett; vagy John Milton, amikor megvakult; vagy bármely más nagy ember, akinek furcsa szokásait dicsőséges jámborság lett volna elviselni; de egy kedves, jóképű bárónő, aki akkor is „Pontosan” mondta a megjegyzéseire, amikor bizonytalanságot fejez ki, – hogyan hathatott rá, mint szeretőre? Az igazán elragadó házasságnak az kell lennie, ahol a férje egyfajta apa volt, és akár héberül is meg tudna tanítani, ha akarta.		Acesta a fost reverendul Edward Casaubon, remarcat în județ ca un om de profundă învățătură, înțeles de mulți ani a fi angajat într-o mare lucrare privind istoria religioasă; de asemenea, ca un om destul de bogat pentru a da strălucire evlaviei sale și având păreri ale sale care urmau să fie stabilite mai clar la publicarea cărții sale.
Dorothea jellemének e sajátosságai miatt Mr.		Însuși numele său avea o impresionantitate greu de măsurat fără o cronologie precisă a erudiției.
Brooke-ot még inkább hibáztatták a szomszédos családokban, amiért nem vett egy középkorú hölgyet vezetőnek és társnak unokahúgaihoz.		Devreme, Dorothea se întorsese de la școala infantilă pe care ea o înființase în sat și își lua locul obișnuit în drăguța sufragerie care despărțea dormitoarele surorilor, gata să termine un plan pentru unele clădiri (un un fel de muncă de care o încânta), când Celia, care o privea cu o dorință ezitant de a propune ceva, a spus:„Dorothea, dragă, dacă nu te superi – dacă nu ești foarte ocupată – să presupunem că azi ne-am uitat la bijuteriile mamei și le-am împărțit? Sunt exact șase luni de când ți le-a dat unchiul și încă nu te-ai uitat la ele.
De ő maga annyira rettegett attól a felsőbbrendű nőtől, aki valószínűleg rendelkezésre áll egy ilyen pozícióra, hogy hagyta magát lebeszélni Dorothea ellenvetéseitől, és ebben az esetben elég bátor volt szembeszállni a világgal – vagyis Mrs.		Fața Celiei avea în ea umbra unei expresii mufăcănoase, prezența deplină a pufului fiind reținută de o venerație obișnuită față de Dorothea și principiul; două fapte asociate care ar putea arăta o electricitate misterioasă dacă le-ai atins imprudent.
Cadwallader, a rektor felesége, és a kis nemesi csoport, akivel együtt járt Loamshire északkeleti sarkában.		Spre uşurarea ei, ochii Dorotheei erau plini de râs în timp ce ridica privirea.
Így tehát Miss Brooke nagybátyja háztartásában elnökölt, és egyáltalán nem tetszett neki új tekintélye, a hozzá tartozó hódolattal együtt.		„Ce almanah minunat ești, Celia! Sunt șase luni calendaristice sau șase luni lunare? ”„Acum este ultima zi a lunii septembrie și era întâi aprilie când unchiul ți le-a dat.
Sir James Chettam ma egy másik úriemberrel ment vacsorázni a Grange-be, akit a lányok még soha nem láttak, és akivel kapcsolatban Dorothea valami tiszteletreméltó elvárást érzett.		Știi, a spus că le-a uitat până atunci.
Ez volt Edward Casaubon tiszteletes, akit a megyében mélyen tanult emberként ismertek meg, aki sok éven át megértette, hogy egy nagy vallástörténeti munkával foglalkozik; elég gazdag emberként is ahhoz, hogy jámborságának fényt adjon, és megvan a maga nézete, amelyet könyve kiadásakor világosabban meg kellett állapítani.		Cred că nu te-ai gândit niciodată la ei de când i-ai închis în cabinetul de aici.
Már maga a neve is olyan lenyűgöző hatást hordozott, amelyet a tudományosság pontos kronológiája nélkül aligha lehetett mérni.		”„Ei bine, dragă, nu ar trebui să le purtăm niciodată, știi.
A nap elején Dorothea visszatért a csecsemőiskolából, amelyet a faluban indított, és elfoglalta szokásos helyét a csinos nappaliban, amely a nővérek hálószobáit kettéosztotta, és néhány épület tervének elkészítésére törekedett (egy olyan munka, amiben nagyon tetszett), amikor Celia, aki tétován figyelte, hogy javasoljon valamit, azt mondta:– Dorothea, drágám, ha nem bánod – ha nem vagy túl elfoglalt –, tegyük fel, hogy ma megnéztük a mama ékszereit, és szétosztottuk őket? Ma pontosan hat hónapja annak, hogy a bácsi neked adta őket, és még nem nézted meg őket.		” Dorothea vorbi pe un ton plin de cordialitate, jumătate mângâietor, jumătate explicativ.
Celia arcán a duzzogó arckifejezés árnyéka látszott, a duzzogó teljes jelenlétét visszatartotta Dorothea és elvek iránti szokásos áhítat; két kapcsolódó tény, amelyek rejtélyes elektromosságot mutathatnak, ha óvatosan megérinted őket.		Avea creionul în mână și făcea mici planuri laterale pe o marjă.
Megkönnyebbülésére Dorothea szeme tele volt nevetéssel, ahogy felnézett.		Celia s-a colorat și părea foarte gravă.
– Milyen csodálatos kis almanach vagy, Celia! Hat naptári vagy hat holdhónap? – Most szeptember utolsó napja van, és április elseje volt, amikor a bácsi neked adta őket.		„Cred, dragă, că vrem cu respect pentru memoria mamei, să le punem pe lângă ei și să nu le luăm în seamă.
Tudod, azt mondta, hogy addig elfelejtette őket.		Și, adăugă ea, după ce a ezitat puțin, cu un suspine de mortificare, „colierele sunt destul de obișnuite acum; iar doamna Poincon, care era mai strictă în unele lucruri chiar și decât tine, obișnuia să poarte podoabe.
Azt hiszem, soha nem gondoltál rájuk, mióta bezártad őket a szekrénybe.		Și creștinii în general – cu siguranță există acum femei în rai care purtau bijuterii.
– Nos, drágám, soha nem szabad viselnünk őket, tudod.		” Celia era conștientă de o oarecare putere mentală când s-a aplicat cu adevărat la ceartă.
Dorothea szívélyes hangon beszélt, félig simogatva, félig magyarázva.		„Ți-ar plăcea să le porți? ” exclamă Dorothea, un aer de descoperire uluită însuflețindu-i întreaga persoană cu o acțiune dramatică pe care o surprinsese chiar de la acea doamnă Poincon care purta ornamentele.
A kezében volt a ceruzája, és apró mellékterveket készített a margón.		„Desigur, atunci, să-i scoatem.
Celia színes volt, és nagyon komolyan nézett ki.		De ce nu mi-ai spus înainte? Dar cheile, cheile! ” Și-a apăsat mâinile pe părțile laterale ale capului și a părut să-și deznădăjduiască memoria.
– Azt hiszem, kedvesem, az anya emlékét tekintve meg akarjuk őrizni őket, és nem veszünk tudomást róluk.		„Sunt aici”, a spus Celia, cu care această explicație fusese mult timp meditată și aranjată dinainte.
És – tette hozzá, miután egy kis habozást, a megalkuvó zokogása kíséretében –, a nyakláncok ma már egészen megszokottak; és Madame Poincon, aki bizonyos dolgokban még nálad is szigorúbb volt, díszeket hordott.		„Rugați-vă să deschideți sertarul mare al dulapului și să scoateți cutia de bijuterii.
És általában a keresztények – bizonyára most is vannak nők a mennyben, akik ékszereket viselnek.		”Sicriul a fost curând deschis în fața lor și diversele bijuterii s-au întins, făcând un parter luminos pe masă.
” Celia tudatában volt némi mentális erejének, amikor valóban vitába szállt.		Nu a fost o colecție grozavă, dar câteva dintre ornamente erau într-adevăr de o frumusețe remarcabilă, cea mai bună care a fost evidentă la început fiind un colier din ametiste purpurie, încadrat în aur rafinat și o cruce de perle cu cinci strălucitoare în ea.
– Szeretnéd viselni őket? – kiáltott fel Dorothea, a megdöbbent felfedezés légkörében, amely egész személyét drámai cselekvéssel éltette meg, amit éppen attól a Madame Poincontól fogott meg, aki a díszeket viselte.		Dorothea luă imediat colierul și îl prinse de gâtul surorii ei, unde se potrivea aproape la fel de strâns ca o brățară; dar cercul se potrivea cu stilul Henriettei-Maria al capului și gâtului Celiei și ea putea vedea că așa era, în sticla de opus.
– Természetesen akkor engedjük ki őket.		„Uite, Celia! poți purta asta cu muselina ta indiană.
Miért nem mondtad el korábban? De a kulcsok, a kulcsok! ” Kezét a feje oldalára szorította, és úgy tűnt, kétségbeesik az emlékezete.		Dar această cruce trebuie să o porți cu rochiile tale întunecate.
„Itt vannak” – mondta Celia, akivel már régóta elmélkedtek és előre megbeszélték ezt a magyarázatot.		”Celia încerca să nu zâmbească de plăcere.
– Imádkozz, nyisd ki a szekrény nagy fiókját, és vedd ki az ékszerdobozt.		„O, Dodo, trebuie să păstrezi singur crucea.
A koporsó hamarosan kinyílt előttük, és a különféle ékszerek szétterültek, fényes parterré téve az asztalon.		”— Nu, nu, dragă, nu, spuse Dorothea, ridicând mâna cu o depreciere neglijentă.
Nem volt nagy gyűjtemény, de a díszek közül néhány valóban figyelemre méltó szépségű volt, a legfinomabb, ami elsőre feltűnt egy gyönyörű aranymunkával díszített lila ametisztből készült nyaklánc és egy gyöngykereszt öt briliánssal.		„Da, într-adevăr trebuie; ți s-ar potrivi — în rochia ta neagră, acum, spuse Celia, insistând.
Dorothea azonnal felvette a nyakláncot, és a húga nyakába fűzte, ahol majdnem olyan szorosan illeszkedett, mint egy karkötő; de a kör passzolt Celia fejének és nyakának Henrietta-Maria stílusához, és a szemközti mólóüvegen látta, hogy ez így van.		„S - ar putea să porți asta.
– Tessék, Celia! hordhatod az indiai muszlinoddal.		”„Nu pentru lume, nu pentru lume.
De ezt a keresztet viselned kell a sötét ruháiddal.		O cruce este ultimul lucru pe care l-aș purta ca bibelou.
"Celia próbált nem mosolyogni örömében.		” Dorothea se cutremură ușor.
– Ó, Dodo, magának kell megtartania a keresztet.		— Atunci vei crede că este rău în mine să-l port, spuse Celia, neliniştită.
– Nem, nem, drágám, nem – mondta Dorothea, és hanyag lenézéssel felemelte a kezét.		— Nu, dragă, nu, spuse Dorothea, mângâind obrazul surorii ei.
– Igen, valóban muszáj; jól állna neked – most a fekete ruhádban – mondta Celia makacsul.		„Sufletele au și tenul: ceea ce se potrivește unuia nu se potrivește altuia.
– Lehet , hogy ezt viseled.		”— Dar poate ți-ar plăcea să-l păstrezi de dragul mamei.
„Nem a világért, nem a világért.		„Nu, am alte lucruri ale mamei – cutia ei din lemn de santal, de care îmi plac atât de mult – multe lucruri.
A kereszt az utolsó dolog, amit csecsebecséként viselnék.		De fapt, toate sunt ale tale, dragă.
” Dorothea kissé megborzongott.		Nu mai trebuie să le discutăm.
– Akkor azt hiszed, gonosz dolog, hogy viselem – mondta Celia nyugtalanul.		Acolo, ia-ți proprietatea.
– Nem, drágám, nem – mondta Dorothea, és megsimogatta a nővére arcát.		”Celia s-a simțit puțin rănită.
"A léleknek is van arcszíne: ami az egyiknek megfelel, az nem fog megfelelni a másiknak.		Exista o puternică presupunere de superioritate în această toleranță puritană, cu greu mai puțin încercarea de carnea blondă a unei surori neentuziaste decât o persecuție puritană.
"– De lehet, hogy meg szeretnéd tartani a mama kedvéért.		„Dar cum pot purta ornamente dacă tu, care ești sora mai mare, nu le vei purta niciodată? ”„Nu, Celia, este prea mult să cer, că ar trebui să port bibelouri ca să te țin în față.
– Nem, van más dolgom is a mamának – a szantálfa doboza, amit annyira szeretek –, rengeteg dolog.		Dacă ar fi să pun un astfel de colier ca ăsta, m-aș simți ca și cum aș fi piruetat.
Valójában mind a tiéd, kedvesem.		Lumea ar merge cu mine și nu ar trebui să știu să merg.
Nem kell tovább beszélnünk róluk.		”Celia desfăcuse colierul și îl scosese.
Tessék – vigye el a tulajdonát.		„Ar fi puțin strâns pentru gâtul tău; ceva de întins și agățat ți s-ar potrivi mai bine”, a spus ea, cu oarecare satisfacție.
”Celia kissé megbántva érezte magát.		Inaptitudinea completă a colierului din toate punctele de vedere pentru Dorothea, a făcut-o pe Celia mai fericită să-l ia.
Ebben a puritán toleranciában erősen feltételezték a felsőbbrendűséget, aligha kevésbé igyekeztek egy lelketlen nővér szőke húsához, mint egy puritán üldözéshez.		Deschidea niște cutii cu inele, care dezvăluia un smarald fin cu diamante, și chiar atunci, soarele care trecea dincolo de un nor a trimis o strălucire strălucitoare peste masă.
– De hogyan viselhetek díszeket, ha te, aki a nővér vagy, soha nem fogod viselni? – Nem, Celia, ezt túl sok kérni, hogy csecsebecséket viseljek, hogy megőrizzem az arcod.		„Cât de frumoase sunt aceste pietre prețioase! ” spuse Dorothea, sub un nou curent de simțire, la fel de bruscă ca strălucirea.
Ha felvennék egy ilyen nyakláncot, úgy érezném magam, mintha piruetteztem volna.		„Este ciudat cât de adânc par să pătrundă culorile, ca parfumul.
A világ forogna velem, és nem szabad tudnom, hogyan kell járni.		Presupun că acesta este motivul pentru care pietrele prețioase sunt folosite ca embleme spirituale în Apocalipsa Sfântului Ioan.
Celia kioldotta a nyakláncot, és lehúzta.		Arata ca fragmente de rai.
– Kicsit szorítaná a nyakát; valami, amit le kell feküdni és felakasztani, jobban megfelelne – mondta némileg elégedetten.		Cred că acel smarald este mai frumos decât oricare dintre ei.
A nyaklánc teljes alkalmatlansága minden szempontból Dorothea számára, Celia boldogabbá tette, hogy elvette.		”„Și există o brățară care să se potrivească”, a spus Celia.
Kinyitott néhány gyűrűsdobozt, amelyeken finom smaragd gyémántokkal éktelenkedett, és éppen akkor a felhőn túlsó nap fényesen megcsillant az asztal fölött.		„Nu am observat acest lucru la început.
– Milyen szépek ezek a drágakövek! – mondta Dorothea az érzések új áramlata alatt, olyan hirtelen, mint a csillogás.		”— Sunt drăguți, spuse Dorothea, strecurându-și inelul și brățara pe degetul și încheietura mâinii ei fin răsucite și ținându-le spre fereastră la nivelul ochilor.
„Furcsa, hogy a színek milyen mélyen hatolnak be az emberbe, akár az illat.		În tot acest timp, gândul ei încerca să-și justifice încântarea în culori, îmbinându-le în bucuria ei religioasă mistică.
Feltételezem, hogy ez az oka annak, hogy a drágaköveket lelki emblémaként használják Szent János Jelenések könyvében.		— Ți -ar plăcea astea, Dorothea, spuse Celia, destul de zdruncinată, începând să se gândească cu mirare că sora ei a arătat o oarecare slăbiciune și, de asemenea, că smaraldele s-ar potrivi propriului ten chiar mai bine decât ametisturile violete.
Úgy néznek ki, mint a mennyország töredékei.		„Trebuie să păstrezi acel inel și brățara, dacă nu altceva.
Szerintem az a smaragd szebb, mint bármelyik.		Dar vezi, acești agați sunt foarte drăguți și liniștiți.
”– És van hozzá egy karkötő – mondta Celia.		”"Da! Voi păstra acestea – acest inel și brățară, spuse Dorothea.
– Ezt először nem vettük észre.		Apoi, lăsându-și mâna să cadă pe masă, ea a spus pe un alt ton: „Totuși, ce oameni nenorociți găsesc astfel de lucruri și lucrează la ele și le vând! ” Făcu din nou o pauză, iar Celia se gândi că sora ei avea de gând să renunțe la podoabe, așa cum ar fi trebuit să facă.
– Aranyosak – mondta Dorothea, a gyűrűt és a karkötőt finoman elfordított ujjára és csuklójára csúsztatva, és szemével egy szintben az ablak felé tartotta őket.		— Da, dragă, le voi păstra, spuse Dorothea, hotărâtă.
Gondolatai mindvégig a színek iránti gyönyört próbálták igazolni, egyesítve azokat misztikus vallásos örömében.		— Dar ia restul și sicriul.
– Tetszeni fog neked , Dorothea – mondta Celia meglehetősen tántorogva, és csodálkozva kezdett arra gondolni, hogy a nővére valami gyengeséget mutat, és hogy a smaragd még jobban illik a saját arcszínéhez, mint a lila ametiszt.		Își luă creionul fără să scoată bijuteriile și încă se uită la ele.
– Meg kell őrizned azt a gyűrűt és a karkötőt – ha mást nem.		Se gândea să le aibă deseori lângă ea, pentru a-și hrăni ochii la aceste mici fântâni de culoare pură.
De lásd, ezek az achátok nagyon szépek és csendesek.		„Să le porți în companie? ” spuse Celia, care o privea cu adevărată curiozitate de ce avea să facă.
"Igen! Megtartom ezeket – ezt a gyűrűt és a karkötőt – mondta Dorothea.		Dorothea aruncă o privire rapidă la sora ei.
Aztán az asztalra ejtette a kezét, és más hangon így szólt: – De milyen nyomorult emberek találnak ilyen dolgokat, dolgoznak rajtuk, és eladják! Megint elhallgatott, és Celia azt hitte, hogy a nővére le fog mondani a díszekről, ahogyan következetesen tennie kellene.		Prin toată podoaba ei imaginativă a celor pe care i-a iubit, năvălea din când în când un discernământ ascuțit, care nu era lipsit de o calitate dogoritoare.
– Igen, drágám, ezeket megtartom – mondta Dorothea határozottan.		Dacă domnișoara Brooke a atins vreodată blândețea perfectă, nu ar fi din lipsă de foc interior.
– De vigye el az összes többit és a koporsót.		— Poate, spuse ea, destul de trufașă.
Felemelte a ceruzáját anélkül, hogy eltávolította volna az ékszereket, és továbbra is nézte őket.		„Nu pot spune până la ce nivel mă pot scufunda.
Arra gondolt, hogy gyakran maguknál tartsa őket, hogy szemet láthasson ezeken a tiszta színű kis szökőkutakon.		”Celia s-a înroșit și a fost nefericită: a văzut că și-a jignit sora și n-a îndrăznit să spună nici măcar nimic frumos despre darul podoabelor pe care le-a pus înapoi în cutie și le-a dus.
– Viselnéd őket társaságban? – mondta Celia, aki igazán kíváncsian figyelte, mit fog tenni.		Și Dorothea era nefericită, în timp ce își continua desenul planului, punând la îndoială puritatea sentimentului și a vorbirii ei în scena care se terminase cu acea mică explozie.
Dorothea gyorsan a nővérére pillantott.		Conștiința Celiei îi spunea că nu greșise deloc: era destul de firesc și justificat să fi pus acea întrebare și și-a repetat că Dorothea era inconsecventă: fie ar fi trebuit să-și ia toată partea din bijuterii, sau, după ce spusese ea, ar fi trebuit să renunțe cu totul la ele.
A szeretett emberek fantáziadús díszítésén időnként éles belátás villant, amely nem volt mentes a perzselő tulajdonságoktól.		„Sunt sigură – cel puțin, am încredere”, gândi Celia, „că purtarea unui colier nu va interfera cu rugăciunile mele.
Ha Miss Brooke valaha is elérte a tökéletes szelídséget, az nem a belső tűz hiánya miatt lenne.		Și nu văd că ar trebui să fiu legat de opiniile Dorotheei acum că intrăm în societate, deși, desigur, ea însăși ar trebui să fie legată de ele.
– Talán – mondta meglehetősen gőgösen.		Dar Dorothea nu este întotdeauna consecventă.
– Nem tudom megmondani, milyen szintre süllyedhetek.		”Astfel Celia, aplecându-se mut peste tapiseria ei, până când a auzit-o pe sora ei strigând-o.
Celia elvörösödött és boldogtalan volt: látta, hogy megbántotta a húgát, és nem mert még semmi szépet mondani a dísztárgyak ajándékáról, amelyeket visszarakott a dobozba, és elvitt.		„Iată, Kitty, vino și uită-te la planul meu; Voi crede că sunt un mare arhitect, dacă nu am scări și șeminee incompatibile.
Dorothea is boldogtalan volt, miközben folytatta a tervrajzolást, megkérdőjelezve saját érzéseinek és beszédének tisztaságát abban a jelenetben, amely azzal a kis robbanással ért véget.		”În timp ce Celia se aplecă peste hârtie, Dorothea și-a pus obrazul de brațul surorii ei mângâietor.
Celia tudata azt súgta neki, hogy egyáltalán nem tévedett: teljesen természetes és jogos volt, hogy feltette volna ezt a kérdést, és ismételgette magában, hogy Dorothea következetlen: vagy ki kellett volna vennie a teljes részét az ékszerekből.		Celia a înțeles acțiunea.
, vagy az elmondottak után teljesen le kellett volna mondania róluk.		Dorothea a văzut că a greșit, iar Celia a iertat-o.
„Biztos vagyok benne – legalábbis abban bízom – gondolta Celia –, hogy a nyaklánc viselése nem zavarja az imáimat.		De când își aminteau, existase un amestec de critici și admirație în atitudinea minții Celiei față de sora ei mai mare.
És nem látom, hogy le kellene kötnie Dorothea véleményét most, amikor belépünk a társadalomba, bár természetesen neki magának is kötnie kellene azokat.		Cel mai tânăr purtase mereu jug; dar există vreo creatură în jug fără opiniile ei private?
De Dorothea nem mindig következetes.
”Így Celia némán hajolt a kárpitja fölé, amíg meghallotta, hogy a nővére hívja.
– Tessék, Kitty, gyere és nézd meg a tervemet; Remek építésznek tartom magam, ha nincsenek összeférhetetlen lépcsőim és kandallóim.
Miközben Celia a papír fölé hajolt, Dorothea simogatóan a húga karjához tapasztotta az arcát.
Celia megértette az akciót.
Dorothea látta, hogy tévedett, és Celia megkegyelmezett neki.
Mióta emlékeztek, Celia elméjében a nővére iránti hozzáállása kritika és áhítat keveréke volt.
A fiatalabb mindig igát hordott; de van-e igás lény magánvélemény nélkül?